Am fost la un fel de test-drive cu bicicleta, ăsta micu și o remorcă din aia de bicicletă. Deși mai mulți prieteni binevoitori îmi repetă că e inutilă în București, impractică, riscantă chiar, că n-am decât să mă car in Christiania, deși le dau dreptate, tot am fixul ăsta, să iau o remorcă / cum îi zice pentru bicicletă. Îmi vine să fac colectă pentru ea, nu alta.
Am prins una la închiriat în Herăstrău. Plimbarea a fost faină, dar nu despre asta vroiam să scriu.
Mi-a picat falca văzând ce high tech sunt niște puștani care închiriază niște biciclete unor niște diverși ca de-alde mine.
Într-o epocă și țară în care de exemplu evidența CICurilor sau a înscrierilor școlare, sau a pacienților de exemplu e ținută manual, de diverse duamne sictirite, în care dacă vrei să-ți dezgropi trecutul studențesc sau birocrățesc sau afacerist sau dracu știe, conjugal, stai și sapi printre hârtii mai ceva ca molia în mohair, într-o urbe în care coșcogeamite medic de la clinică privată stă și scrie de mână dosare pacienți de face scurtă și într-o țară în care informații vitale, confidențiale sau urgent necesare mi-au fost negate cu fraza sphinxiană "nu ne merge aplicațiea, reveniți mâine?", o panaramă de chioșc de tablă cu cinci angajați fără ifose, fără păr permanent, fără informații colosale pe mână și destul de probabil fără alte responsabilități decât să le iasă biclele la numărătoare au următoarele dotări
- o drăcie de scanat buletinul care preia automat datele de pe el. Mi-am amintit de câte ori mi-am scris CNPul și adresa și seria și tot deși fix lângă formular era copia xerox de ID cu fix aceleași date, dar PULA MEA E GREU SĂ TE UIȚI DE PE O FOAIE PE ALTA
- o chestie electronică de semnat pe ea.Deja mă simțeam ca în Star Trek. Care transferă semnătura direct pe profilul meu / formularul meu online. ONLINE. ONLINE, BĂ. ONLINE CĂ E 2013.
- un jeton scanabil care rămâne la ei și corespondentul său, un cod de bare unic al fiecărei biciclete. Am revenit întrebând dacă am întîrziat cumva. Am crezut că se duce ăla să mă caute prin răboj, să vadă de la ipac cetire cându trebuiască Karioka să înturne mașinăria la direptu propitar. Nu, frate. A scos un ceva, că nici nu știu ce era, a făcut bip! scanat cod bare biclă , apoi a zis "șase minute mai aveți." Să pleznesc acolo de admirație, nu alta. Nu tu caiet, listă cu pix, nu tu chestii de ținut după mine, nu tu buletine rămase zălog. NU TU DOSARE!!
Cum dosaru cu șină al mâne-sii azi și mâine dimineață putem avea sistem fiabil, evidență informatică și supraveghere în timp real la un chioșc de închiriere biciclete - acu serios, nu desconsider activitatea voastră deloc, băieți, dar nu vindecați vreun cancer p-acolo, you know what I mean? - și nu putem avea în școli, la DGASPC, în clinici, în primării?
Ah well.
În afară de asta, am meditat. Nu adânc și nici profund, așa doar, ici colo, lipăind mental. Am meditat de exemplu la soarta acră dar cu un simț bun al umorului, care face ca de câte ori nu dau importanță unui amănunt, acel amănunt să se dovedească important. Și de câte ori mă câcâi, să treacă neobservat și uitat până și de mine.
De exemplu numele blogului ăsta. Da, aș putea inventa o prostie cu morală, că mvai, văd denumirea, aliasul meu, simbol de aprig desenator al realității cotidiene dar ludică totuși, caricaturală, mă-nțelegi, îngroșând contururi ale societății de facto și...ei pe dracu.
Știi cum a fost de fapt?
Acum mai bine de zece ani de zile stăteam în fața unui hârb de calculator în campusul din Agronomie.Erau mai aproape de cămin și le mergea netul binișor. Mă holbam la un create - new - username screen de pe forumul răposatului site al lui Andrei Gheorghe și mă confruntam cu această ancestrală dilemă:
This username is already taken.
Iar în alt tab era pagina canisei Ringmaster, trăi-le-ar câinii cât țestoasele. O cățea amstaff tigrată, cu piept alb. Pe nume Karioka. Uite-o.
Și dakă știam kă și peste un deceniu o să folosesc același username (cu ceva sincope, am avut un blog cu userul unavailable dar nu mai știu unde), îmi alegeam dreaku un username fără kăkatul ăsta de literă kretină.
Noapte bună. Luni-marți mai public un interviu. Miercuri iau la bălăcărit pe ultimul intervievat dacă nu trimite interviul completat înapoi. Mmmmm...să luăm aminteeeee....
0 comentarii:
Post a Comment