Ei, aș.
Am fost la ziua Mirunei, adică am fost să îi mănânc toate bruschetele, misiune temerară, și ne-am luptat, ele cu coptul, eu cu mâncatul, pânăla urmă m-au biruit și m-am întors rostogol spre casă. Matilda și Alex s-au înțeles minunat, având cam aceleași preocupări culte, cum ar fi chițăit, chicotit și baloanele de săpun.
A doua zi ne-am reunit iar micul cvartet și am purces către festivalul turcesc. (Dacă nu v-ați prins, am să încerc să vă introduc în atmosferă folosind toate cuvintele de origini turcească pe care mi le aduc aminte).
Era o îmbulzeală de era să pierd copilul sâmbătă, prin marea de picioare și coate în care ne transformaserăm cu toții, înaintând lent dar sigur spre ciolhanul de la tarabe. Eu una n-am reușit să iau nimic sâmbătă, exceptând cu chiu cu vai un sugiuc lui ăsta micu și o înghețată. Eu m-am uitat la coada la Doner Kebab, mai lungă decât alea la pui de pe vremea lui Ceașcă, am înghițit în sec mofluză și am revenit duminică mai devreme. Mai erau cafele cu caimac, fructe uscate, rahat turcesc, fistic, dulciuri făcute în casă, limonadă, cred că am zărit niște salep da nu sunt sigură, sarmale, mizilicuri, rulouri cu brânză și pătrunjel care nu știu exact cum se chemau, covrigi însiropați, năframe, marame cu bănuți, ce mai, dughenele erau pline și mușteriii mai-mai să dărâme șandramaua.
Nu știu ce i-or fi băgat în cap la creșă lui Alex, dar și sâmbătă și duminică, în mijlocul vălmășagului turcesc, am auzit clar copilul zicând calm "Uite pe Doamne-Doamne".
- Hă? zise păgâna de mine, unde bre?
- Uite acolo, stă pe bancă.
Afirmația fiind năucitoare pentru niște ghiauri cuibăriți în sânul otomanilor, m-am uitat îndelung să văd pe care doamne-doamne l-o fi văzut, pe ăla cu barbă și fuste, sau pe ălălalt tot cu barbă și fuste. N-am văzut nimic. Vedeam doar fum de la grătare și lacrimi de la fumul de grătare. Dar nu mă îndoiesc că dacă vreunul din bărboșii în fustanele de pe acolo s-ar fi înfățișat plutind pe norul de fum de la șiș kebaburi și chiftele, ar fi fost o apariție divină.
Adoua zi am prins și un colț de eveniment artistic, sâmbătă abia apucasem să-mi stâlcesc bătăturile în ton cu restul conaționalilor și să mă retrag cu copilul subsuoară din învălmășeală.
Duminică dimineață în schimb era mai lumină și nu năvăliseră încă ghiaurii - ha :)) , deci am apucat să zăresc fanfara militară, frumos îmbrăcată în caftane și turbane, și cu vreo doi spahii sau ce erau ăia în zale și cu hangere la brâu. Ne-au zărit și ei pe noi, mai precis pe fiu-meu, și l-au înconjurat cu proverbiala afinitate a orientalilor față de copiii mici. Dacă nu mi l-au smotocit și întins de fălci și gâdilat de torcea ăsta micu ca un pisoi la soare. Apoi au plecat zornăind din talgere și zale.
S-au întors fix de unde plecaseră, deci cum noi rămăseserăm pe loc ne-am trezit prinși într-un semicerc foarte oportun, adică în primul rând. Mai bine, că la ce îmbulzeală era nu cred că mai vedeam nimic altfel.
Am vrut să filmez dar mă cam înghionteau cei din spate cu gânduri asemănătoare, deci am renunțat. Vă rezum după cum mă pricep. Unul din domnii în uniforme striga ceva ce mie îmi sună cam Highirrrburzlutamduc! I brrr tuzlucduc șcalep! Haidi! iar ceilalți aprobau cu un Haidi! din inimă și se puneau pe cântat. Sper să fi filmat careva evenimentul, era un domn acolo care trântea grandios în niște tobe festive niște măciulii de tobă șimai festive, cu panglici. Ce bărbi, ce voci, ce prestanță, ce alură. Trebuia să-i vedeți, serios.
Apoi au venit dervișii și-am amețit complet urmărindu-le fustele albe și spiralele moi, apoi au venit Miruna și Matilda și ne-au scos din transă. Am luat baloane, evitându-le cu fler pe cele electorale, am pierdut nbaloane, am fugărit baloane, am recuperat baloane, am spart baloane, am consolat după pierderea baloanelor, am fost la acvariu, am năpârlit de 20j de lei, au meritat, am văzut pești, mari, mici, lați, plați, colorați, ne-am minunat, am ieșit de-acolo, ne-au fugit copiii în lume ținându-se de mână, am văzut vapoare, ne-am plimbat de ne-au picat picioarele și nu știu ce-or fi făcut Matilda și Miruna dar noi doi am adormit lemn după atâta distracție.
0 comentarii:
Post a Comment