M-am uitast recent la un film, o comedioară care începuse bine și se terminase apoteotic de lame - Bad Moms. Ce remarcasem era că peste tot se aud ecourile unui fenomen pe care-l prevestisem acum vreo 4-5 ani, in tete-a-tete-urile mele cu o buna prietena - peste tot, in media, in tonul presei si cartilor publicate, in vocile parintilor, in atitudinile si reactiile celor din jur, se intrevede o reactie agresivă dar predictibilă de contracarare.
Contracarare, backlash, reactie, replica, la acest val the hollier than thou moms, de virgine nu foarte imaculate, de-a pururi răbdătoare și degrabă trend-setterite de moravuri si prințipii stupid de greu de atins si de urmat. Idei sănătoase au fost smulse din pertinența lor și duse pe culmea ascuțită a unor idealisme absurde și impractice. Obiceiuri de mult uitate au fost renăscute, marketizate și vai și amar de cel ce îndrăznea să practice obiceiul altfel decât era pe val fix acum 5-8 ani, altfel decât la vârsta prestabilită a fi optimă, altfel decât cu device-ul musai dintr-un single source. Sugestii și opinii au devenit dogme și dictoane, și cum altfel, harnicele fiice ale Evei le-au răstălmăcit suficient cât să facă restul de fiice și de nepoate să se simtă în tot felul, pentru diverse păcate pe care habar n-aveau că le comit. Apoi însăși victimizarea și revolta a devenit trendy, și tot așa.
Ce n-am realizat însă până de curând - post-Brexit, și încununat de victoria lui Trump - a fost că fenomenul este global. E un val care ne scutură din toate colțurile existenței noastre. Toată smiorcăiala asta de ”you hurt my feelings / ba nu, YOU hurt my feelings / m-am ofensat, ba nu, EU m-am ofensat / n-ai voie să zici așa / e imoral să gândești așa / e politically incorrect să vorbești așa” a reușit să atingă o masă critică, un punct în care tot acest amalgam de sensibilități ușor ofensabile a acoperit realități mult, mult mai grave și mai stringente decât faptul că tu, prețios fluturaș de cristal, te simți ofensat.
0 comentarii:
Post a Comment